Pentru posturile cu adevărat mari, anvergura managerială e un criteriu esențial în recrutare, dar deloc ușor de evaluat la început, când e doar la faza de potențial. Și, ca de fiecare dată când cauți să depistezi un potențial anume, mergi simultan pe două piste: cauți markerii uzuali care să-ți semnaleze existența acestui potențial, desigur, dar, în egală măsură, și pe cei care îți semnalează că cel evaluat nu are acest potențial. Și, cel mai probabil, nici nu-l va avea vreodată. Deoarece, ca întotdeauna în recrutare, selecția prin eliminare e cea mai productivă și mai precisă: să ai un volum cât mai mare de candidați și să te concentrezi mai întâi pe ce-i scoate din cursă, pe criteriile eliminatorii, nu pe avantajele lor competitive.
De regulă, candidații sunt foarte atenți să-i semnaleze recrutorului că NU au anvergură managerială, ca să nu mai piardă omu vremea și să caute inutil ceva ce e greu de depistat și de evaluat, și oricum nu vor găsi vreodată în profilul lor. Dar, dintr-o anumită pudoare, nu o scriu direct: “Nu am anvergură managerială!”. Ci o fac mai subtil, scriind un CV de patru pagini, de pildă, listând vreo cinci cursuri de doi lei pe care le-au făcut când erau ei tineri, zicând că știu germana “basic”, și multe, multe altele asemenea. Sau – dacă încă nu ai înțeles – vin nu nucleara: îți prezintă câteva “achievements”! Or, când le citești, totul devine clar, dacă încă mai aveai vreun dubiu.
Și haideți să mai facem un mic test, final: “Nu faptul că nu ați avut până acum cine știe ce achievements arată că nu aveți anvergură managerială, ci…” – completați fraza, ăsta e testul!
